Produse pentru

Sfatul specialistului

ralukagl | 27 martie 2008

ce as putea sa fac ptr ca deja am slabit ff mult si nu ma mai pot concentra am devenit inchisa foarte nervoasa ma doare maitot timpul ... mai mult

Vezi raspuns
Daniela Neagu | 27 martie 2008

Draga mea, ceea ce imi relatezi ma determina sa constat ca esti intr-o foarte stransa legatura cu mama. Cred ca mama te ajuta foarte mult prin faptul ca si dansa atrecut odata prin ce treci tu acum si astfel se explica de ce ai cu dansa o comunicare mai buna decat cu ceilalti membri ai familiei. Dar vreau sa iti spun ca te-ar ajuta mai mult daca in loc de a-ti spune ce va urma si astfel sa te programeze pentru o amplificare a tulburarii te-ar insoti la un specialist ca sa poti beneficia nu doar de medicatie, ci si de psihoterapie. Faptul ca ai slabit se datoreaza unui model de autodevorare, a tine in tine, "a te macina", "a te consuma", ai mai auzit expresiile acestea, nu? Poate sa fie vorba de o nevroza de adolescenta la care sa fi foarte predispusa ereditar, ceea ce nu inseamna ca nu poti sa te vindeci. Poate sa fie vorba de un sindrom nevrotic cu o componenta somatica puternica: migrene, dureri in piept, dureri de stomac. Aceste simptome sunt specifice modelului de "a nu spune ce mi se intampla prin cuvinte, ci prin corpul meu, prin durere". A te abtine , nu te ajuta neaparat, nu e totuna cu autocontrolul, care presupune a stii cand e momentul sa te exprimi intr-un fel, cand in altul, cum sa participi cu intreaga fiinta la actul de autoexprimare. Eu te-as intreba de la ce te abtii? Ce te determina sa o faci? Ce te impiedica sa te exprimi deschis? Ce ai vrea sa obtii de la altii? Ce obtii plangand? Nu vreau sa spun ca nu-ti este de folos, ci tocmai ca iti este, in mod inconstient si desi iti face rau, iti este de folos, este o cale pe care ai ales-o pentru a obtine ceva ce altfel se pare ca nu dobandesti. In termeni mai de specialitate noi numim asta avantajul bolii. Simptomele noastre exista si se mentin si uneori se agraveaza tocmai pentru ca in afara de faptul ca ne fac rau, inconstient noi gasim ceva folositor in ele. Daca nu pot sa iti spun prin cuvinte ca am nevoie de atentia ta, atunci voi face ceva care te va obliga sa ma bagi in seama. Si acum te-as intreba de la cine vrei in general mai multa atentie? Crezi ca aceeasi cantitate de atentie si preocupare ai obtine-o de la acea persoana si daca nu ai suferi de aceasta tulburare? Ma intreb daca nu e o fidelitate asa de mare fata de mama, incat ai invatat de la ea cum sa fii mereu cu ea, cum sa iti acorde mereu toata atentia, cum sa existiin diada copil- mama si dincolo de perioada intrauterina si de bebe. Din ceea ce imi relatezi, mama pare sa fie singura care te intelege si care stie pentru tine. Imi permit sa iti spun ca o astfel de relatie fuzionala este consumatoare de energie. Draga mea sarcina ta ca adolescenta si femeie in devenire este sa parasesti coconul si sa cresti. Sigur suna ca ceva foarte departat si poate si putin infricosator. Insa crede-ma ca se poate. Este nevoie de restructurarea relatiei cu mama si de castigarea autonomiei. In incheiere as vrea iti spun ca te poate ajuta foarte mult sa participi impreuna cu mama sau fiecare separat la sedinte de consiliere psihologica, pentru a ajunge la vindecarea ta si la intrarea relatiei cu mama intr-o alta etapa, specifica varstei tale. Cu drag!
nusa_tudosie | 23 martie 2008

as vrea un raspuns despre cele relatate

Vezi raspuns
Daniela Neagu | 23 martie 2008

Stimata doamna, simptomele pe care le relatati sunt de cele mai multe ori asociate cu manie, furie, sentimente nerostite, emotii tinute sub lacat. Pe scurt o revolta inabusita. Neasimilarea unei substante se asociaza psihologic cu "ma consum in mine". Poate sa fi vorba daca vorbim de un diagnostic de un sindrom anxios depresiv, insa in spatele fiecarui diagnostic sta o istorie foarte personala. Cred ca v-ar putea ajuta foarte mult sa tineti cont de ceea ce aveti nevoie, sa faceti si ceea ce va face placere, sa va faceti cunoscute nevoile, cererile, parerile si altora, sa puneti poate niste limite asa incat va faceti prezenta nu doar prin munca si efort, ci si prin valoare personala (nu contez doar prin ce fac, ci si prin simplul fapt ca sunt). As vrea sa va intreb in ce moment din viata dumneavoastra se instaleaza acesta tulburare, ce se intamplase la momentul respectiv, sau in urma cu cateva luni, sa zicem sase luni inainte, poate un an...? Simptomele nu apar dintr-o data, este sunt un varf de iceberg, pana la simptome organismul a dus o lupta cu ceva. Corpul dumneavoastra a gasit un limbaj pentru a spune ceva despre experienta de viata pe care a traversat-o, oare despre ce vrea sa vorbeasca, ce vrea sa va spuna acest sindrom? Sunt tentata sa ma gandesc la o cauza relationala, un context de viata in care v-ati dezvoltat si foarte probabil in care traiti si un model de comunicare pe care l-ati invatat de-a lungul vietii. Cred ca nu ma insel daca vad printre randuri si o oarecare doza de anxietate sociala, o teama de a arata ce simtiti, ce vi se intampla, mai ales cand ce se vede este departe de o imagine perfecta, de o imagine a stapanirii de sine si a puterii. Indraznesc sa formulez ca ipoteza ca in spatele simptomelor este furie, in spatele furiei frustrare, in spatele frustrarii teama, frica, in spatele fricii o dorinta si in spatele dorintei o nevoie, poate aceea de a fi acceptata, de a se tine cont de dumneavoastra, de a fi respectata, a va simti valoroasa, implinita si nu in ultimul rand nevoia de a spune ce simtiti (a avea voie sa fiti suparata, nemultumita, nervoasa, irascibila, pretentioasa, nu doar buna, blanda, ascultatoare etc)... Nu in ultimul rand trebuie sa tinem cont ca simptomele se pot foarte bine asocia cu activitatea hormonala, poate un sindrom premenopauza precoce, ar fi bine sa consultati medicul de familie in acest sens. Este o ipoteza, daca se infirma cu atat mai bine, o cauza exclusa. Acesta este raspunsul meu la cele relatate de dumneavoastra. Dar banuiesc ca nu ati vrut doar un comentariu, ci si o recomandare. Cred ca v-ar ajuta foarte mult sa participati la grupuri terapeutice centrate pe comunicare, in care o pondere importanta o au descarcarea, intelegerea, exersarea unor modalitati optime de exprimare. Cu drag!
camelita | 20 martie 2008

Am un dar anume de a vorb cu spiritele sau e doar in mintea mea ?
aca chiar pot sa iau legatura cu spiretele cum pot face asta si daca e doar in mintea mea cum pot sa uit toate acestea.

Vezi raspuns
Daniela Neagu | 20 martie 2008

Greu de zis, ca sa fiu cu totul sincera. Nu m-as repezi sa inhid posibilitatea unei astfel de comunicari, sunt atatia oameni care o fac, insa nici nu as exclude o forma de tulburare derivata din acele sperieturi din copilarie si a caror urma o porti inca, dupa cum tu insuti ai spus deja. si cand spun tulburare nu ma refer neaparat la ceva grav, ci la concretizarea la nivel fantasmagoric a acestor frici, e ca si cum fricile noastre, in loc sa ramana in noi, iau o forma, cum sa zic, ca si cand ar fi o forma din afara noastra. Dar forma este una fantezista. Noi nu putem, face diferenta intre realitate si fantezie pentru ca suntem prinsi la mijloc prin emotia noastra: reactionam la fel si in fata unei situatii reale si in fata unei situatii imaginare, ai observat, nu? Personal, m-as ocupa intai de fricile pe care inca le ai si daca lucrurile continua, atunci m-as gandi si la altceva mai..."paranormal" si as incerca o gestionare. Insa din start nu pot nega una in favoarea celeilalte. Daca si familia ta este de acord (si eu i-as recomanda sa fie), ti-as sugera sa mergi la un cabinet de psihoterapie pentru a putea stabili un diagnostic cat mai aproape de realitate si a stii cum sa gestionezi experientele pe care le ai. Cu drag si numai bine!
peregrina | 20 martie 2008

cum ajuta medicamentul efectin preris de dr psihiatru?adica ce efect are asupra mea?ma face mai vesela ?ma adoarme?
ma sdeaza?ce efect are ca mi-e frica sa-l iau!! desi e necesar pt mine

Vezi raspuns
Daniela Neagu | 20 martie 2008

Stimata doamna, imi pare rau dar nu va pot ajuta in acest punct, competentele psihologilor nu acopera si medicatia (farmacoterapia sau terapia prin medicamente) cred ca cel mai bine cititi prospectul si consultati un medic sau un farmacist, discutati neincrederea pe care o aveti fata de efectele acestui medicament cu medicul psihatru curant si domnia sa va poate oferi sfaturile si informatiile de care aveti nevoie. As vrea insa sa stiti ca cele mai bune rezultate se obtin imbinand medicatia cu interventia psihologica. cercetarile in domeniu au arata ca efectele sunt mai bune atunci cand are loc asocierea celor doua modalitati terapeutice decat daca se utilizeaza numai farmacoterapia. Sanatate si numai bine!
georgi1779 | 17 martie 2008

ce pot sa fac sa ma fac bine?ce pot sa fac sa ma fac bine? mai putin

Vezi raspuns
Daniela Neagu | 17 martie 2008

Stimata doamna din ceea ce imi spuneti indraznesc sa ma gandesc la crize anxioase sau chiar la atacuri de panica, insa nu mi-ati spus daca simptomele s-au repetat, si cu ce frecventa, in ce context al vietii personale au aparut. din ceea ce descrieiti insa tabloul este foarte apropiat de atac de panica. Din ce cauza s-a declansat, nu ma pot pronunta sigur. Sunt cateva intrebari la care ar trebui sa raspundem cu privire la simptome, despre ce vorbesc ele, de ce acum, de ce asa? Si la aceste intrebari raspunsul nu este deloc usor de dat, fiind necesara un fel de arheologie personala alaturi de un specialist, pentru ca ceea ce conteaza este persoana, dumneavoastra insiva, boala sau tulburarea, simptomele de care suferiti sunt doar un limbaj prin care fiinta dumneavoastra vorbeste despre ceva. Din pacate aflu ca in Tg Jiu nu sunt psihologi, deci nu aveti ajutor pe aceasta linie... e o problema... Ce puteti face, ma intrebati. Raspunsul e sa consultati un psiholog (consilier sau psihoterapeut sau un psiholog clinician) si cand spun sa il consultati ma refer la a merge la un cabinet de specialitate, sa urmati cateva sedinte, ca sa se puna in evidenta care este problema si abia apoi sa vedeti impreuna cu specialistul ce se poate face. Imi dau seama desigur ca nu va este deloc comod cu o astfel de recomandare, avand in vedere ca nu aveti psiholog in oras. Dar va incurajez sa cautati pe internet cabinete psihologice cu specializarea consiliere/psihoterapie,/psihologie clinica in cel mai apropiat oras, de obicei sedintele sunt saptamanale si pentru situatii exceptionala cum este venirea din alt oras se pot derula sedinte lunare, bilunare, de weekend etc. Daca nici asa nu reusiti, va pot sugera consilierea on-line si va pot oferi cateva sedinte de consiliere on-line prin intermediul cabinetului meu, ceea ce v-ar scuti de drum. Un fel de asistenta de urgenta, pana va reveniti un pic si reusim sa clarificam cu ce va confruntati de fapt, urmand sa va fac apoi cateva recomandari. De obicei pentru pesoane in situatia dumneavoastra (nevoie de psiholog, dar lipsa lui in localitate) organizez lunar zile de consultatii la cabinet, care vin in completarea sedintelor on-line. Revenind la dumneavoastra, daca medicatia prescrisa de psihiatru nu va aduce ameliorare, ci din contra va agraveaza starile, e mai bine sa discutati asta cu medicul si eventual sa schimbe tratamentul. Apoi solicitati-i sa va recomande cel mai apropiat cabinet psihologic, cu siguranta ii este mult mai la indemana informatia decat dumneavoastra, este o informatie din sistemul de sanatate, la fel medicul de familie v-ar putea ajuta in acest sens. Observati deasemenea daca sunt momente anume cand apar starile de neliniste si ameteala, gandurile negre apar in anumite situatii, cand auziti vorbindu-se de ceva anume, vedeti ceva anume care va deranjeaza, va stimuleaza fricile sau totul pare sa se iste din nimic, dintr-o data, fara motive identificabile. Construiti-va un discurs pozitiv, aducand argumente pentru bine si demontand astfel temerile. Frica de moarte este una dintre cele frecvente in crizele anxioase si in atacurile de panica si se intemeiaza pe ceea ce simtiti legat de lipsa aerului sau pe palpitatii insotite de emotiile foarte puternice sau de nelinistea care nu va paraseste. In spatele acestei frici se afla insa o dorinta neimplinita. este primul pas in arheologia personala pe care va invit sa il faceti. Dorinta are la randul sau in spate o nevoie sau poate mai multe si poate ca acestea nu sunt implinite, poate au fost de multe ori date la spate, ca nu e momentul, ca nu e cazul... Cand aerul nu mai ajunge este un simptom simbolic pe care l-am putea traduce prin "nimic din afara nu ma poate ajuta, nu e suficient". Si asta ne orienteaza catre un fel de a fi, un fel de a reactiona care a produs in timp unele blocaje (am nevoie de ceva ca de aer), pe care de cele mai multe ori le gasim sub forma unor compromisuri, alegeri neadecvate si regretate apoi, o anumita dificultate de a schimba ceea ce nu ne avantajeaza, poate si o anumita lipsa de obisnuinta de a pune unele limite, astfel incat sa tinem cont si de noi nu numai de altii...Frica de moarte ajunge sa fie de fapt un simptom simbolic care in spate are de fapt dorinta noastra de a tine cont de noi, de a face ceva cu viata noastra si daca nu se intampla asta atunci e ca si cum ceva din noi am condamna la moarte. Frica dispare pe masura ce incepem sa ne cunoastem pe noi insine si sa crestem in interiorul nostru, sa fim noi insine, sa avem curajul de a vedea si lucrurile mai putin bune din noi, din jur si sa ne implicam in schimbare, sa ne asumam sa facem altceva sau altfel decat pana atunci, sa incercam sa intelegem catre ce ne indreptam si cum sa o facem mai bine... Este un proces cu suisuri si coborasuri, ca orice in viata, nu doar stam pe petale de trandafir, ne mai si intepam, dar invatam din fiecare experienta. in acest proces de vindecare si de crestere, de dezvoltare (dezvoltarea dureaza toata viata si presupune momente cruciale la anumite varste, cum sunt de exemplu in jur de 30 de ani sau intre 30 si 40 de ani), este important sa avem alaturi pesoane de incredere, si la nevoie un specialist, acesta jucand de multe ori rolul de ghid sau de insotitor, alaturi de care invatam sa ne ascultam pe noi insine si sa ne intelegem. Vindecarea presupune inainte de orice sa ne intelegem pe noi insine. Orice mai doriti sa ma intrebati, nu ezitati sa o faceti. Va doresc numai bine!
danutzz | 13 martie 2008

Ce se poate face ? Asa voi fi toata viata ?

Vezi raspuns
Daniela Neagu | 13 martie 2008

S-ar putea sa nu fie doar o problema psihologica, insa o anume interventie psihologica ar putea sa ajute. de obicei transpiram in exces (independent de caldura mediului)cand suntem in conditia de suprasolicitare emotionala, ceea ce in anumite forme poate sa ne fie evident si alteori nu. Si deasemenea se poate sa existe asociata o tulburare hormonala. Dintotdeauna ai suferit de transpiratie excesiva sau este vorba de ceva nou, in ultimii ani. Ai observat in in ce momente ai observat ca transpiri mai mult? Ai obsevat o asociere intre transpiratie si starea ta (foart eputernica impliocare in ceva; munca putina, implicare mare; emotie puternica nu neaparat emotie negativa? Este vorba de o transpiratie localizata sau generala? Din ceea ce stiu de mare ajutor sunt tehnicile de relaxare care ajuta la o echilibrare a reactiilor fiziologice. est eposibil ca problema sa nu dispara cu totul, daca nu este vorba doar de o chestiune psihogena (generata exclusiv psihologic), insa cu siguranta poate avea loc o ameliorare. Incearca sa lucrezi cu un psiholog, cred ca te va putea ajuta foarte mult sa clarifici intai situatia si apoi sa si faci ceea ce au nevoie. Numai bine!
emiliapachea | 11 martie 2008

v-am mai contactat acum citeva luni in legatura cu un atac de panica pe care il am cam de 2 ani,am fost la psihiatru si mi-a recomandat ... mai mult

Vezi raspuns
Daniela Neagu | 11 martie 2008

Da, imi pare rau ca problemele au revenit si imi pare la fel de rau ca momentan colega mea nu mai este disponibila. Voi incerca sa gasesc pe altcineva, deasemenea va pot recomanda doua variante: cautati un psiholog in Brasov pe www.copsi.ro, la registrul cabinetelor psihologice, specializarea psihologie clinica, consiliere psihologica si/sau psihoterapie (aveti astfel garantia ca lucrati cu un psiholog care are drept de libera practica) sau o alta varianta este consilierea on-line (pe mess), aici va pot ajuta chiar eu, daca sunteti de acord sa lucrati cu mine. Ar mai fi o varianta, grupul terapeutic, insa un astfel de grup se va organiza abia in mai 2008 si va avea loc in Bucuresti si un al doilea prin iunie 2008 la munte (inca nu stim locatia exacta) si ceea ce inteleg eu este ca aveti nevoie mai din scurt de ajutor. Despre tratament, nu prea stiu ce sa va spun, deoarece competentele psihologului nu acopera tratamentul medicamentos, insa la intrebarile dumneavoastra cel mai bine va raspunde un medic, medicul de familie, medicul psihiatru, este firesc sa vorbiti cu ei despre preocuparile dumneavoastra privind tratamentul. Si nu as subestima internetul, informatii despre medicament, nu numai cum se simt altii care l-au luat. Sigur ca renuntarea la tratament este o optiune personala, insa poate ar fi bine sa va informati inainte de a renunta. Ideea este ca pana nu va asigurati un ajutor de un fel anume intr-o maniera sistematica, adica sa fiti in vizorul unui specialist, nu faceti miscari care va expun si va lasa descoperita in fata afectiunii de care suferiti. Despre simptomele pe care le relatati, ele pun ceva in joc, insa nu as putea sa ma pronunt cu certitudine asupra mobilului lor: din ce cauza si cu ce scop. As observa ce anume va sperie la trezirea in timpul noptii? Insomnia este la adormire sau dupa trezirea nocturna? Ce va impiedica sa adormiti: teama , preocuparea fata de ceva anume, unele scenarii mentale care antreneaza emotii puternice, vise? Aceste elemente pot sa orienteze asupra unui miez al problemei. Poate o lectura placuta inainte de culcare, poate o muzica placuta ascultata daca va treziti noaptea, pentru a va linisti, poate sa incercati sa scrieti sau sa desenati atunci cand simtiti ca lucrurile devin greu de suportat (sunt modalitati de a va elibera de presiune, o modalitate de a da glas trairii altfel decat sub forma unei crize anxioase). Toate acestea ar putea sa va ajute la o imbunatatire a starii. Si evident, chiar daca nu va pot momentan oferi o recomandare catre un psiholog, interventia psihologica se impune fara dubii. M-as bucura sa gasiti pe cineva in Brasov inaintea mea, daca nu va astept in consiliere on-line. Multa sanatate si cu drag.
Doina913 | 9 martie 2008

Am inteles ca nu a murit nimeni de un atac de panica,dar va spun din experienta mea ca si de trait este foarte greu ,eu nu imi permit ... mai mult

Vezi raspuns
Daniela Neagu | 9 martie 2008

Da, va cred, eu insumi am suferit de atacuri de panica, asa ca stiu cum e cu ele. Incercati sa va sigurati activitati placute, relaxante. Ar fi util sa va gasiti o slujba sau o modalitate de sustinere financiara care sa va dea independenta fata de sot. Simptomele dumneavoastra pot sa fie legate de acceptarea unor compromisuri si a putea introduce niste schimbari in aceste zone de conflict ar fi in avantajul dumneavoastra. Nu va pot face recomandari majore pentru ca atacurile de panica nu sunt doar niste simptome ci o adevarata structura de reactie, care se cere bine cunoscuta ca sa putem stii ce anume trebuie tratat. Psihologic vorbind nu avem o pastila de tip ce sa fac pentru a anihila atacurile de panica. Inteleg ca nu va puteti permite o cura terapeutica, insa macar cateva sedinte de consiliere v-ar fi de ajutor, oferindu-va clarificare si cateva directii de actiune pe care apoi sa le dezvoltati singura si eventual sa benefitiati de sedinte de evaluare lunare. Va doresc numai bine!
peregrina | 8 martie 2008

cum pot scapa definitiv de anxietate si depresie?

Vezi raspuns
Daniela Neagu | 8 martie 2008

Raspunsul in sine este simplu, nu stiu insa cat de la indemana va si este. Va poate fi de mare folos sa urmati o cura de consiliere psihologica in cadrul careia sa beneficiati si de exercitii de rlaxare si optimizare personala, care sa va permita sa va revigorati energetic (forta organismului, sa va simtiti cum se spune plina de viata). Se vor asocia obligatoriu activitati in grup daca este posibil, activitati placute, relaxante, valorizatoare - va confirma faptul ca sunteti importanta, contati, sunteti inteleasa, invatati sa va faceti inteleasa si sa cereti si sa obtineti atentie, sustinere, iubire. Si neaparat este nevoie de a debloca ceva care a condus la anxietate si depresie. Si asta numai in analiza personala din cadrul consilierii o puteti face, insotita de psiholog. insa repet, e o cale de a reusi! Merita sa faceti efortul de a merge la un psiholog bun, daca nu saptamanal, macar la doua saptamani sau macar lunar, sunt modalitati de lucru specifice functie de frecventa sedintelor. Daca in orasul dumneavoastra nu gasiti un cabinet de consiliere psihologica, va pot ajuta prin aceste sedinte lunare, intre sedinte avand teme saptamanale. Va ganditi si vedeti ce va avantajeaza cel mai mult. Va doresc revenire la sanatate cat mai curanda! Daniela Neagu
ion margareta | 28 februarie 2008

buna ziua
ma scuzati ca va derajjez, nu stiu daca aici trebuie sa scriu dar am gasit aceasta adresa pe net, problenele noastre ... mai mult

Vezi raspuns
Daniela Neagu | 28 februarie 2008

Imi pare rau, nu eu va pot ajuta, ci un medic. Eu sunt psiholog si afectiunile dumneavoastra nu sunt de competenta mea. Va doresc sanatate si numai bine! Psiholog Daniela Neagu

Toate produsele pot fi comandate de pe site sau pe adresa de mail: office@naturaplant.ro.

Natura Plant nu isi asuma responsabilitatea raspunsurilor oferite de specialisti, singurul rol al site-ului fiind cel de intermediar intre specialisti si useri.

Produse pentru

Sfatul specialistului

Recomandarile noastre

Cele mai votate produse

Produse pentru

Sfatul specialistului

Gaseste un raspuns

Recomandarile noastre

Cele mai votate produse