|
Dragele mele,
Si eu sunt foarte slaba, am 45 de kg desi abia am implinit 41 de ani. Iar la o inaltime de 1.75 se vede foarte bine ca mi-ar mai prinde cateva kg in plus. Situatia la mine este de natura genetica (cred), atat mama cat si tata sunt slabi. Eu n-am depasit niciodata 50 de kg, iar greutatea asta am avut-o doar cand am avut sarcina. In rest am oscilat mereu intre 43 si 45 de kg (in functie de anotimp). Intr-adevar erau perioade in care imi faceam probleme de sanatate, ca poate ceva nu e in regula cu mine, dar toate analizele pe care mi le-am facut nu au dezvaluit nimic anormal, rezultatele erau in limitele normale. Si eu am incercat sa ma ingras fortat, dar nu am reusit, si la un moment dat am si incetat s-o mai fac, pentru ca mi-am dat seama ca-mi obligam organismul sa functioneze intr-un mod nespecific lui. Ingrasandu-ma fortat, nu faceam altceva decat sa-mi obosesc sistemul digestiv si organele interne. Cum imi spunea si sotul, nu faceam altceva decat sa ma duc cu "motorul turat", si asta numai bine nu poate sa aduca pe termen lung. Nici medicamentele nu sunt bune, pentru ca ele nu sunt altceva decat o metoda mai "subtila" de-a forta organismul sa faca ceva ce nu vrea pentru ca nu are nevoie. Pe termen lung, si medicamentele dau un ton de "motor turat" organismului, si nu va face bine deloc. Tot asa m-a sfatuit si doctorul de familie. Daca sunt sanatoasa si ma simt bine in pielea mea si-mi pot duce activitatile zilnice fara sa ma simt epuizata, sa obosesc prea repede sau sa simt orice alt fel de influenta negativa asupra bunastarii mele generale, atunci nu vad de ce mi-as mai pune in gand sa ma ingras. Chiar nu are rost fetelor. Daca va simtit bine, si toate analizele va ies bine, chiar nu are sens sa va ingrasati fortat. Asa functioneaza organismul vostru, si orice schimbare fortata veti vrea sa aduceti in functionarea lui, nu va face decat sa va dauneze pe termen lung. Oricum oamenii slabi se zice ca traiesc mai mult timp avand o sanatate de invidiat. Dupa ce am auzit treaba asta, mi-am dat si eu seama ca in toti cei 41 de ani ai mei, rareori imi aduc aminte sa fi fost bolnava sau racita. Asa ca daca sunt sanatoasa asa scheletica cum sunt, atunci de ce sa mai vreau sa ma ingras ? Oricum, toate hainele care le pun pe mine imi vin bine, si cand vreau sa ma imbrac elegant, sotul spune ca oglinda nu-mi arata adevarata varsta. Si asta ma ajuta si la alegerea culorilor hainelor. Pot purta linistita haine in culori deschise, in culori vesele, care parca imi sporesc si mai mult buna dispozitie. Cand eram adolescenta imi placea mereu sa port haine cat mai deschise la culoare, cat mai vii, si cat mai frumos si decent asortate. Pot sa fac acelasi lucru si acum la 41 de ani, si sincer ma simt inca tanara. Asa ca fetelor nu va intristati ca sunteti slabe, pentru ca daca sunteti fericite, implinite, aveti familie si copii, nu va mai pasa de kg putine pe care le aveti, pur si simplu va bucurati de viata, si-i multumiti lui Dumnezeu ca inca sunteti sanatoase, cand multe alte femei dupa 40 de ani trec prin tot felul de probleme de sanatate.
Fetele tinere, sa nu-si faca nici ele probleme, pentru ca eu cand m-am maritat aveam tot in jur de cel mult 45 de kg, dar pentru aia sotul meu tot s-a indragostit de mine, asa ca numarul kilogramelor nu este un impediment sa fiti fericite. Conteaza sa fiti sanatoase si sa va bucurati de asta, si atunci va veti bucura si de viata, si astfel va veti surprinde mai des surazand decat fiind apasate sufleteste de niste mofturi in absenta carora se poate trai foarte bine :)
Pentru "corinadd". Daca problemele sufletesti spui ca te fac sa pierzi in greutate, atunci incredinteaza-i-le celui care rezolva probleme sufletesti, lui Dumnezeu, si nu te mai stresa tu pentru ele. Eu asa procedez, problemele ne-sufletesti (ca sa le zic asa) le discut cu sotul, si gasim mereu rezolvare. Problemele sufletesti (grija pentru copii plus altele) le incredintez lui Dumnezeu, si ca si mama stiu ca Dumnezeu ma asculta, si asta ma face sa nici nu ma stresez, pentru ca stiu ca am atat sprijin sufletesc (pe Dumnezeu) cat si sprijin trupesc (pe sotul meu). Astfel mie nu-mi ramane decat sa traiesc si sa ma bucur de viata si de copii cum pot mai bine :)
|