Loading

Am uitat parola   |   Nu ai cont? Inscrie-te 

Prezentare Confidentialitate

Forum NaturaPlant

NaturaPlant.ro

Discuta si citeste acum despre produse naturiste, cure de slabire, celulita, ejaculare precoce,potenta,sani frumosi si despre multe alte afectiuni.
Acum este 16 Sep 2014, 14:24

Ora este UTC + 2 [ DST ]




Scrie un subiect nou Răspunde la subiect  [ 1012 mesaje ]  Du-te la pagina Anterior  1, 2, 3, 4, 5, 6 ... 102  Următorul
Autor Mesaj
 Subiectul mesajului: Re: epilepsie si sarcina ???
MesajScris: 10 Mai 2007, 19:05 
Neconectat

Membru din: 23 Ian 2007, 02:00
Mesaje: 27
Buna Loredana, de mult nu a mai scris nimeni pe acest subiect, eu sunt inca in lucru pentru conceperea unui bebe, dar dupa vreo 4 ani de asteptare, probabil ca imi voi asuma riscul , fie ce-o fi. Tu ai un noroc destul de mare ca ai stopat crizele, dar eu inca le mai fac si mai rau vad ca dupa tratam. cu Lamictal, incep sa fac si mai mult crize decat inainte . Daca in 4 ani am facut vreo 6-7 crize, anul acesta deja am facut 3. Ceea ce mult mult. La ce medic din Bucuresti ai fost? Sigur nu la Rogozea caci el cica nu te lasa la bebe. A, voiam sa te intreb pe perioada sarcinii cand va fi la tine, tu ce stii? ca tre sa intrerupi tratamentul sau il continui asa. nu stiu de Timonil retard sa fie acceptat in sarcina, dar tu sigur stii mai bine. Si mie mi-a recomandat Rogozea Timonil retard dar uite ca nu l-am luat, am urmat alt tratament la mine in lo9calitate cu topamax la inceput, acum cu Lamictal. Cu amandoua mi-a mers cam la fel , numa ca acum nu am am vad ca aure ci trec direct ... in criza....nu stiu ce sa cred. Si ca o intrebare generala: esti o persoana mai nervoasa? si a doua , cati ani ai? ( nu m-am uitat la profil). Conteaza ... si iti spun de ce dupa ce imi raspunzi sa vad daca imi confirmi presupunerile. Sanatate iti doresc.Mai vb. Eventual trimite-mi un mesaj privat cu adresa ta de mail disponibila.


Sus
 Profil  
 
 Subiectul mesajului: Re: epilepsie si sarcina ???
MesajScris: 13 Mai 2007, 00:15 
Neconectat

Membru din: 12 Mai 2007, 01:00
Mesaje: 6
am trecut partial prin ce povestiti voi, la varsta de 12ani(acum am 28) am facut prima criza; nu am avut copilarie si adolescenta din cauza lor, toti m-au privit ca pe un handicapat sau si mai rau ... posedat! nu am mai facut crize deloc de 5 ani, dar faceam destul de des, am facut si 2 intr-o zi; m-au dus ai mei la tot felul de medici si parerile au fost foarte impartite, de multe ori eeg-ul nu arata mai nimic, ct-ul era perfect si uite asa au probat fel de fel de pastile care m-au transformat treptat in leguma - in sensul ca eram tot timpul somnoroasa si confuza, trista si deprimata; la 18 ani am vrut sa pun capat acestei povesti si vietii mele totodata cu o supradoza de ceva din multele buline existente intr-un sertar... dar nu am reusit si ma bucur pt asta; nu stiu ce am avut cu adevarat, dar sper sa nu mai revina vreodata; acum incerc sa renunt complet la tratament pt ca nu am mai facut crize de 5 ani si deja am scazut doza la 75mg/1,5ml sirop de convulex. Sper sa fie bine si sa uit de acest episod de 16 ani din viata mea .
V-am scris dintr-un singur motiv - acela de a va incuraja ca se poate - in cazul meu acum 10 ani unii medici, familia si cunoscutii ma priveau ca pe un om compromis, fara nici o sansa de a deveni vreodata un adult capabil sa fie pe picioarele lui; ani de-a randul mi s-a spus : nu poti sa faci aia, nu piti sa faci aia ... tu esti bolnava!!! Toti trateaza cu pastile dar pierd din vedere traumatismele sufletesti pe care ti le serveste aceasta boala(ca multe altele) si te trezesti apoi ca incepi sa tratezi de toate! Pot sa va spun ca impotriva vointei mele am plecat sa stau in camin pt studii, am reusit la facultate si am terminat prima si intre timp am scapat si de crize. VREAU SA STITI CA SE POATE!!! nu stiu daca va fi definitiv, da doamne!!! pt ca ma gandesc si eu la un copli si asa am ajuns la voi ... dar sunt sigura ca e foarte importanta starea de spirit si increderea; daca ati picat in disperare - lucru care nu are cum sa nu se intample, stiu foarte bine, alunecati mai tare in jos, totul se transforma intr-o caracatita care va prinde din ce in ce mai tare! nu va inchipuiti ca a fost usor, nimic nu este, dar se poate, NU DISPERATI! m-am ales in urma cu un ficat intoxicat, am avut reprize de-a lungul timpului de cadere a parului(nu totala), am 5 cicatrice in barbie de la cazut din cauza crizelor, o fractura de mandibula, tasare de vertebre ... dar sunt bine acum si ma gandesc sa-mi intemeiez o familie si sa am copii!
Nici acum nu stiu sigur ce am avut, acum cativa ani vb mai mult cu un psiholog am depistat ca momentul in care s-au declansat crizele a fost dupa un deces in familie, destul de urat, dupa care am ramas cu cosmaruri; am fost o fire sensibila si emotiva intotdeauna si sunt aproape sigura ca si voi sunteti la fel si asta are o legatura. Pot sa va spun ca la 16 ani m-am indragostit prima data si eram atat de fericita incat simteam ca am prins aripi, asa ca am aruncat toate pastilele in buda, prefacandu-ma ca le iau - toata lumea era incantata de ce bine ma simt pt ca nu am mai avut probleme vre-o 3 luni! incerc sa va spun prin asta ce mult conteaza sa nu disperi si sa incerci sa-ti pastrezi un tonus bun! conteaza f mult si linistea sufleteasca, un echilibru general in toate, care oricum e bun si pt cei sanatosi. Convingerea mea este ca aceasta boala - despre care inca se stiu destul de putine si care are atatea forme, poate fi invinsa sau macar imblanzita, in functie de forma ei. Cred ca foarte mult o agraveaza si disperarea, agitatia, starea de teama permanenta ca "daca fac o criza acolo!!!" si nu in ultimul rand mila de care ai parte si inducerea sindromului "vai saraca" la care contribuie toti!! La noi lumea e tampita, daca ai pomenit "epilepsie" parca ai spus "raie" sau asa ceva ... eu am ascuns asta intotdeauna si am suferit enorm pt ca parintilor mei le era rusine cu mine, ma "ascundeau" oarecum. Sunt sigura ca treceti prin parte din astea macar ... dar nu incetati sa visati, sa faceti planuri ca sa va transformati visele in realitate si mai ales sa nu credeti mai mult in puterea si stiinta doctorilor decat in puterea si stiinta lui d-zeu! am auzit de-a lungul timpului atatea pareri complet diferite despre boala mea incat ... sunt de acord insa cu un diagnostic fondat pe niste investigatii complexe, argumentat de o echipa de specialisti care cad de acord, cum a fost cazul celei care a fost la Viena, dar la noi inca multi bajbaie si fac teste pe pacienti! Unele raspunsuri sunt si in voi! Poti face f bine un copil cu malformatii din o groaza de alte cauze, una ar putea fi tensiunea permenanta si starea de teama continua ca ceva nu va fi ok!!! ii transmiti chestia asta! pune-ti increderea in D-zeu! nu spun sa nu asculti de medici, sa nu ma intelegi gresit! dar ei nu sunt chiar atoatestiutori, mai sunt multe de descoperit, mai ales in domeniul asta! MULTA SANATATE LA TOATA LUMEA!

Mesaj modificat de autor pe 13.05.2007


Sus
 Profil  
 
 Subiectul mesajului: Re: epilepsie si sarcina ???
MesajScris: 13 Mai 2007, 00:59 
Neconectat

Membru din: 12 Mai 2007, 01:00
Mesaje: 6
am mai aruncat o privire si am vazut ca la fel ca si la mine la tine au iesit analizele normale, fara prea multe modifiicari, ceea ce ma face sa ma intreb daca nu cumva faci niste crize comitiale pe un fond psihic sau ceva emotional? medicii de la noi sunt cam limitati si se hazardeaza in a pune un diagnostic, mie mi-au trebuit 8-9 ani pt ca cineva sa se gandeasca la legatura dintre emotional/psihic si crize! si imi amintesc ca de foarte multe ori cand faceam crize ultimul lucru la care ma ggandisem inainte de a o face, de care-mi aminteam ca m-am gandit inainte de criza era tocmai "uau, daca fac o criza acum, da doamne sa nu fac o criza!" si faceam!!! iar medicii imi crsteau doza de medicament. eu am luat mai multe de-a lungul timpului, dar cred ca cel mai mare efect l-a avut gasirea unei linisti interioare, increderea in mine pe care f greu am capatat-o! de-a lungul timpului mi-a fost teama de relatiile cu baietii si cu oamenii in general, eram f complexata de boala mea! ma gandeam cu groaza chiar zilele astea ca inca nu am intrerupt total tratamentul si vad ca mi-a intarziat ciclul - imi puneam intrebarea ce ma fac daca sunt insarcinata, asa am ajuns sa vad ca ca nun sunt singura in situatia asta si mai ales m-am linistit sa aflu ca se poate duce o sarcina cu asemenea antecedente, ca se poat naste copii normali! mai iau o doza f mica, vreau sa-l scot fff subtil pt ca am luat f mult timp si organismul e f obisnuit cu substanta si dupa cum sigur stiti lipsa poate declansa crize.
Bucura-te ca ai o familie, ai deja un copil, vezi partea plina a paharului! Eu de exemplu nu stiu cum as putea sa-i pomenesc unui potential viitor sot despre asemenea antecedente, sau daca sa-i ascund, mi-e teama sa nu-l pierd (vezi, nu-s chiar asa viteaza cum par uneori!) intotdeauna am incercat sa ascund asta, nu am acceptat niciodata si sa fiu sincera nu am avut chiar intotdeauna acelasi diagnostic, asa ca numai d-zeu stie ce-a fost! ma gandeam cu groaza de cate ori vedeam mamici cu copii ca poate eu nu o sa fiu niciodata asa ... nu o sa am vreodata o familie, copii ... incerc sa ma obisnuiesc cu asta, in sensul ca este si asta o varianta si prefer sa fiu pregatita pt ea, sa nu fac o depresie din asta! dar nu se stie niciodata ce aduce ziua de maine, la fel cum ti-a adus intr-o zi o criza in alta iti poate aduce un bebe frumos si sanatos! viata nu-i chiar asa o curva, iar d-zeu nu e nicidecum un tiran! trebuie sa fii pregatita pt orice varianta si sa te impaci cu situatia, chiar daca nu e deloc usor uneori! tu ai deja niste motivatii suficiente pt a privi in viitor, cred ca ti-am mai spus si iustina sa te bucuri de copilul pe care il ai deja, pe care noi s-ar putea sa nu avem sansa de a-l avea.
Sper sa citesc intr-o buna zi vesti bune, ca te simti mai bine si astepti un bebe:)multa, multa bafta si mai ales sanatate!
ps - e prima data cand am "vb" cu cineva care trece oarecum prin ce am trecut si eu si ma simt mult mai bine acum ca am vazut ca grijile si temerile mele, pe care nu le-am putut dezbate cu nici o prietena(te asculta, te compatimeste si te invaluie cu mila, nu poate intelege cu adevarat) sunt impartasite si de alte femei, nu mai sunt singura cu ele in minte, intrebari mereu fara raspuns ... nu m-am putut abtine sa nu va scriu! de-aia am scris atat!


Sus
 Profil  
 
 Subiectul mesajului: Re: epilepsie si sarcina ???
MesajScris: 13 Mai 2007, 01:07 
Neconectat

Membru din: 12 Mai 2007, 01:00
Mesaje: 6
am vazut ca ai intrebat-o pe loredana daca este o persoana mai nervoasa si varsta .... eu sunt aproape sigura ca aproape toate persoanele cu boala asta au o sensibilitate aparte, sunt mai emotive, pun totul la suflet, sunt firi destul de analiste si uneori perfectioniste, genul care se ingrijoreaza si se agita ... sunt curioasa care sunt concluziile tale pt care ai pus aceasta intrebare loredanei ... astept un semn!


Sus
 Profil  
 
 Subiectul mesajului: Re: epilepsie si sarcina ???
MesajScris: 13 Mai 2007, 18:38 
Neconectat

Membru din: 23 Ian 2007, 02:00
Mesaje: 27
Draga Mara, asa cum ai zis despre partea sufleteasca a persoanelor cu aceasta boala , eu ma regasesc in ceea ce ai scris si anume : persoana cu o sensibilitate marita ( in exces uneori ) care pune totul la inima si analizeaza situatiile pe toate partile, genul care se agita pana in cele mai mici lucruri, destul de " nervoasa " sa zic asa pentru ca accept cu greu lucrurile despre care sunt convinsa ca am dreptate si merg cu dreptatea pana in panzele albe. Ma mai gadeam ca decate ori am o senzatie de ,hai sa zicem ofticare pe un anumit lucru sau suparare mai bine zis , punandu-l la suflet, practic imi incarc creierul cu electroni negativi care ... periodic se descarca ... prin aure sau crize. Dar pe de alta parte au fost si perioade in care incercam sa fiu linistatita ... dar aurele se repetau cu aceeasi ritmicitate, adica lunar. Am spus repetau?, am gresit se repeta mai bine zis in continuare.Totusi mi-am propus prin ianuarie ( dupa o criza GM pe 2 ian ) sa nu mai mai consum din nimik, si am reusit sa evit aurele respectiv crizele o luna si 23 de zile- fapt ce mu s-a intamplat ... de cand inceput boala. Dar dupa aia ..parca mi-am luat-o in cap si iar am revenit la vechile obiceiuri de a ma consuma si enerva rapid, si dupa putin timp iar am facut o criza GM. Asta mi se parea interesant ca daca pana in urma cu ceva timp lunar erau doar aure in general( cate 2 , 3 , sau 4 )acum incepeam cu o aura ce anunta criza ( o aura obisnuita de altfel, dupa care treceam in GM si nu mai stiam nimik. Si eu sunt terorizata mai ales la servici sa nu fac vreo criza , desi aure au fost, dar le-am facut pe cat am putut nevazute, pentru ca senzatiile le aveam fara vreo manifestare externa propuzis, doar imi luam repede sticla cu apa si ma duceam la baie sau undeva sa fiu singura. Gresit ar pune unii dar ... ce puteam face altceva. Multumesc lui Dumnezeu ca nu am cazut pe strada, dar vedeti voi, e de asemenea terifiant sa stai singura cu copilul acasa...niciodata nu stii ce se poate intampla. AAAAA, stii la ce ma gandeam... Am mai auzit si alte prietene care se plang de dureri de cap, de anumite senzatii ciudate... si le-am indrumat spre medicul neuro ( dupa ce fisesera pe la endocrine si alte asemenea si nu le dadeau de cap) fara sa le spun neaparat despre ce ar fi vb. Dar una din ele avea exact senzatiile mele , numa ca la medic i-a pus diagn de depresie .... na... fiecare medic cu pasarele lui. dar de ce intrebam mai sus vartsa e pentru ca MAJORITATEA SUNTEM DE ACEEASI VARSTA. Eu am 28 spre 29 ani, iustina are 29, am tras concluzia ca si tu Mara ai vreo 28 ( 12+16) ( mai sus ai scris doar 2 si un zambet) si ma gadeam daca nu cumva sunt efecte ... Cernobil.....si s-au manifestat ... care si cum i-a prins mai tare...Nu stiu.. . ma gandeam si eu ar putea fi oare si asta? Legat de momentul apritiei la mine a crizelor , acestea au aparut acum aproape 4 ani , cand copilul meu avea 10 luni,dar in acelai timp la 40 de zile de la decesul bunicului meu , eveniment care m-a marcat cumvadestul de tare, dar totusi ma gandesc ca nu cred sa fi fost asa de traumatizant incat sa ma aleg cu epilepsie....Au mai murit oameni pe pamant si au suferit persoanele dragi lor , dar totusi nu s-au ales cu boala asta...Asa zicea si medicul meu ginecolog cand il tot intrebam cu disperare despre boala mea si posibilitatea unui copi, ca trebuie sa ma resemnez si sa iau bola asa cum e , ca o cruce , in fata careia sa nu cartim. Si daca Dumnezeu va da sa fie bine ... va fi. Cam astea ar fi niste concluzii. Mai astept vesti si de la voi. Sanatate multa va doresc . Avem nevoie . P. S. pentru tine Mara , eu daca as avea 5 ani fara crize... nici nu as sta pe ganduri sa nu fac bebe. De-a lungul celor 4 ani in care tot speram sa nu se mai repete crizele, ziceam ca macar 2 luni sa treaca fara aure si ..trec la bebe... dar uite ca anii au trecut si... m-am saturat sa astept. Si atata m-am " laudat" pe parcursul primului an de maternitate ca am sa intru dintr-un concediu in altul.. cu al doilea bebe... si uite ca nu a fost sa fie. Am prietene care deja sunt la al 3-lea bebe, si eu...Dar gata .... poate da Domnul si peste 2-3 sapt va dau vreo veste buna. Rugati-va si pentru mine... Mihaela.
Pupici la toate.


Sus
 Profil  
 
 Subiectul mesajului: Re: epilepsie si sarcina ???
MesajScris: 14 Mai 2007, 02:01 
Neconectat

Membru din: 07 Feb 2007, 02:00
Mesaje: 227
Buna tuturor ! Abia acum am mai verificat si eu p-aici si am vazut ca s-au reluat discutiile la acest subiect. Ce sa zic ....de ce oare suntem toate numai fete cu bolicica asta ??? E cam tarziu acum si maine ma duc la servici , asa ca n-o sa scriu prea mult acum , dar o sa mai revin...
Am vrut doar sa va salut pe toate si sa-i zic Marei ca dupa mine cred ca nu ar fi nici o problema in cazul in care ar vrea un bebe avand in vedere ca are ani buni de cand nu a mai faccut crize...Oricum eu am o banuiala , cum ca ar fi scapat poate de boala insa am nevoie de niste raspunsuri ca sa incerc sa ma pronunt...
Deci : Draga mea Mara, as vrea sa stiu daca epilepsia a intervenit la tine inainte prima ta menstruatie sau daca a fost cam in acelasi timp ?
Vroiam sa mai zic ceva , dar mai bine dupa ce raspunzi tu.
Pt. Mikab : Bine ne-am reintalnit ! :)
Pupici tuturor si sanatate maxima !


Sus
 Profil  
 
 Subiectul mesajului: Re: epilepsie si sarcina ???
MesajScris: 14 Mai 2007, 22:00 
Neconectat

Membru din: 12 Mai 2007, 01:00
Mesaje: 6
buna! ma bucur ca ati raspuns!
vreau sa spun ca tu te temi atat ca sa nu cazi pe strada - criza de gm, dar eu numai asa m-am manifestat, cadeam instantaneu in criza, din mers sau orice alta activitate as fi facut, nu presimteam nimic inainte, nu era nimic care sa ma avertizeze, ajungeam sa ma lovesc destul de rau de cele mai multe ori, am fost cusuta la fata de cateva ori din cauza asta. si cu tooate astea nu toti medicii au picat pe diagnostic de gm, s-a pus si problema unui gm indus oarecum, plecat de la o depresie refulata in urma acelui deces, de care nu am fost constienta, iar ulterior alimentata de teama care se transforma in stres si panica permanenta .... plus frustrarea ca nu poti fi un om normal ca toti ceilalti; asta a fost varianta unui psihiatru cu multa experienta pe dincolo, care a fost convins ca desi manifestarile erau asemanatoare cu epilepsia de fapt era o pseudo epil, ceva de genul asta. ideea e ca din momentul in care am inceput sa inteleg cam ce s-a intamplat cu mine si care e mecanismul, parca ceva s-a deconectat in capul meu ; e adevarat ca am mai facut din momentul ala vre-o 2-3 crize dar la intervale fff mari, cam un an si de 5 ani gata - asta in situatia in care faceam 2-3 sau chiar mai multe pe luna si chiar 2 pe zi de vre-o 2 ori; de-aia spun ca - in cazul in care nu se depisteaza siste modificari clare, cuantificabile pe eeg sau ct care sa certifice ca aste e diagnosticul e greu de spus si trebuie sa aveti speranta si nadejde .... multa incredere ca sa puteti sa gasiti un echilibru; eu mai am si acum momente cand ma apuca teama ca s-ar putea reintoarce ... numai gandul ma infioara! as pierde tot ce am, ar distruge tot!
- o explicatie la faptul ca avem cam aceeasi varsta ar putea fi faptul ca noi cele care au trecut prin asta si au ceva mai multi ani nu cred ca au prea scapat cu bine din mana doctorilor romani care ani de-a randul au folosit medicatii destul de dure pt tratarea acestei boli, asa ca .... si dintre persoanele trecute de 30 ani in tara noastra sunt foarte multe care nu folosesc internetul, au si o conceptie mai invechita despre a discuta despre asemenea chestii liber si deschis ... si mai ales public! poate e un motiv, sau doar o parte a motivului, nu stiu! iar cu faptul ca suntem toate fete ... nu stiu ce sa zic, femeile sunt dominant afective si mai sensibile, poate din cauza asta suntem mai vulnerabile la chestii de genul asta!
loredana, cred ca ai mare dreptate sa asociezi cu un schimb hormonal din organism declansarea crizelor, sau macar pregatirea unui teren propice pe care daca-l mai alimenteaza si un eveniment puternic, negativ ... pica la fix! si ca sa-ti raspund mai concret la intrebare, cred ca crizele mele s-au declansat cu cateva luni inainte, destul de bune probabil, dar o contributie e posibila, desi eu cred ca modificarile hormonale doar doar pregatesc un teren propice, toti stim ca adolescentii sunt mai sensibili, la fel femeile insarcinate ... nici la mine nu s-au declansat chiar imediat dupa deces, la cateva luni, imi vedeam linistita de-ale mele ... dar probabil ca in subconstient ramasese chestia si ma macina f tra - am avut cosmaruri ani de zile fara sa spun nimanui; sunt convinsa ca nici voi nu aveti un somn odihnitor, chiar daca poate medicatia va cam trimite la somn(mie imi dadeau la inceput si pastile de somn, dar ma faceau leguma, asa ca le-am refuza; eu nu am vrut sa iau nici doze f mari din anumite pastile pt ca citind prospectul ma ingrozeam - asta am invatat sa fac dupa ce mi-au dat o combinatie de pastile care m-au paralizat si am ajuns la spital la urgente, constienta, dar cu mainile si picioarele rasucite, neputand sa misc absolut deloc, intepenita ... si toti dadeau din umeri! dragele mele, doctorii sunt si ei simplii oameni, nu-i tratati ca pe niste dumnezei atoatestiutori! si nu-i lasati sa va transforme in legume cu medicatia! si probabil stiti ca daca luati antipeileptice si le intrerupeti brusc intrati in gm, nu? asta cred ca se poate induce si la cei care nu au avut niciodata asa ceva din cate am inteles! asa ca toata chestia e cu 2 taisuri! pe mine medicatia in doza mare ma facea putin anesteziata, absenta, nu ma puteam aduna si concentra ... leguma! e adevarat ca eu sunt f activa si agitata, dar si astea se pot educa si controla, daca iti faci ordine in viata si-ti stabilesti reguli si prioritati merge! nu, nu va ganditi ca e usor! mi-au trebuit ani! dar cu un pret destul de mare am invatat sa fiu mai ingaduitoare si mai toleranta atat cu mine cat si cu ceilalti, ca perfectiunea e utopie ... sau chestii de genul "si maine e o zi" ... "ok, omul asta m-a ranit, dar pamantul e locuit de miliarde de oameni ... " ; inca disec totul mai mult decat ceilalti si analizez prea mult, dar mi-am impus niste limite, nu ma mai blochez asa mult in anumite momente si evenimente neplacute, incerc sa trec mai departe ... nu-mi iese tot timpul, nu-s asa de tare, dar sunt convinsa ca avem o mare putere in noi care ne este data, o mare putere mai ales asupra noastra.
amandoua mi-ati spus sa-i dau inainte si sa fac un bebe! chestia e ca vreau sa astept sa intrerup definitiv tratamentul, sa vad ca e ok cateva luni si apoi ... dar nu asta e problema majora pt ca tratamentul ar fi putut fi scos deja, eu o mai lalai ca sa-l scot extrem de fi, problema mea e ca n-am cu cine! si cand spun asta zambesc s stiti! (intre timp mi-a venit, stiti ca ma ingrijoram ca poate sunt .. dar nu) am pe cineva ... in suflet, dar in realitate sunt mai mult singura! imi doresc enorm sa am pe cineva alaturi, dar nu vreau sa las aceasta lipsa sa-mi distruga viata si sa darame tot ce am construit cu un pret atat de mare, pe care cunoscutii mei actuali nu-l stiu! nu vreau sa ajung sa fac o depresie din faptul ca sunt singura si nu o sa am copii, desi acum ceva timp ma ingrozea gandul asta! da, exista si varianta asta! si ce ? sa ma arunc de pe casa pt asta?! vreau sa fiu pregatita pt orice, nu-mi permit luxul unei dezamagiri si deziluzii si nimeni nu ar trebui sa si-l permita! viata se poate umple si cu altceva si i se poate da un sens indiferent de conditii, credeti-ma! toti cunoscutii mei, care nu stiu nimic din ce stiti voi(am schimbat orasul), ma privesc ca pe o pers extrem de puternica si echilibrata, adesea ii aud spunand "lasa mai, ca te descurci tu, tu intotdeauna te descurci!" ... si candva eram o epava care nici pe strada nu puteam merge neinsotita de frica! la care nimeni nu-mi intrezarea un viitor altfel decat cel de persoana cu handicap in grija parintilor! multe sunt posibile! de cate ori viata mi se pare grea, ma gandesc ca daca boala asta cumplita nu m-a nimicit ... cum sa clachez in fata unei probleme rezolvabile f greu, sau cu bani f multi?! si va reamintesc ca a durat 11 ani de calvar si inca 5 de teama groaznica!
va spun toate astea ca sa nu va pierdeti speranta si mai ales sa nu va fixati cu disperare de chestia asta cu copilul, si nici de orice alta dorinta la modul ala obsedant, care te macina si-ti distruge linistea interioara! e ok sa vreti mult, e ok sa incercati, nu sunt de acord cu ce spun medicii, sunt convinsa ca se poate, dar daca natura nu vrea sa se intample, sa ajungi sa-ti agravezi situatia pt ca nu a iesit, nu merita - nu poti sa te mai bucuri nici de ceea ce ai! cred ca in mine s-a modificat ceva fundamental in ultimii 5 ani, in modul de a privi viata, am capatat un strop de detasare care mi-a ajutat enorm!
sa nu ma intelegeti gresit, nu vreau nicidecum sa dau lectii sau solutii, fiecare om e altfel; vreau doar sa va hranesc o speranta, aceea ca nu e totul pierdut si viata voastra poate fi una buna si frumoasa, iar asta nu sta nici in puterea medicilor sau a bulinelor si a nimanui, doar in voi si in Dumnezeu, iar cum am mai spus - El nu e un tiran. Boala, indiferent de tipul ei, iti ofera o perspectiva noua asupra vietii si poti invata multe!
e f interesant ca exista niste similitudini in cazul nostru, care e clar ca nu sunt simple coincidenta, sau cu siguranta nu toate; daca ar fi sa concluzionez asta in cativa factori care pot contribui la declansare ar fi:
1. teren hormonal propice/ schimburi hormonale.
2. pers extrem de emotiva si agitata, fire sensibila
3. un eveniment puternic, negativ, care constituie un factor declansator, dar nu imediat, e ca o samanta ...
4. teama, frustrarea si dezamagirea care apar ulterior declansarii crizelor, cand chestia asta incepe sa-ti distruga viata - ai intrat in "lantul slabiciunilor", un cerc vivios distructiv ...
5. aici as adauga testele cu fel de fel de medicamente si doze pe care le fac medicii pe creierul tau, care au un efect fantastic de bulversare si debusolare.
4, 5 - astea contribuie ulterior, hranesc
* - poate ar mai putea fi o predispozitie genetica la o hipersensibilitate, sau o dobandire a ei din perioada intrauterina(la mine de ex stiu ca mama a fost cam agitata si nemultumita, suparata si stresata).
Astept sa-mi spuneti parerea voastra legata de concluziile mele, daca credeti ca e valabil si in cazul vostru - daca sunteti in procentul de pers la care totul e confuz si neclar, analizele nu arata nimic ... cand ct arata ceva clar de ex, sau chestii de genul asta ... e altceva! A! imi mai amintesc ca in copilarie am facut de cateva ori febra f mare, dar cred ca multi copii fac ... probabil ca toate se adauga si contribuie, iar cand apare un factor declansator, o "samanta" ... BUF!!! dar nu e capatul lumii!
cred ca v-am innebunit! sper sa puteti citi, ca sigur am facut multe greseli in viteza, plus ca m-am mai intrerupt si poate am faultat putin ideea ... multa, multa sanatate la toata lumea si mai ales incredere si speranta! puteti avea o viata frumoasa si cu boala asta pe cap, depinde de voi! si eu vreau sa cred si ca poate fi invinsa! dar nu disperati daca nu se intampla si in cazul vostru si nu va pierdeti zambetul!


Sus
 Profil  
 
 Subiectul mesajului: Re: epilepsie si sarcina ???
MesajScris: 14 Mai 2007, 22:14 
Neconectat

Membru din: 12 Mai 2007, 01:00
Mesaje: 6
mmm, chestia cu cernobilul ar putea sa ....
iustina, sunt curioasa care e ipoteza ta si parerea fata de concluziile trase de mine! la tine sunt cunatificari clare ale motivelor, adica eeg, ct?
da, mara, am 28 de ani, ai socotit bine:)cred ca din greseala a aparut bulina acolo, cum n-am recitit, n-am obs.
astept vesti bune, "cu burtica" si sanatate multa!


Sus
 Profil  
 
 Subiectul mesajului: Re: epilepsie si sarcina ???
MesajScris: 16 Mai 2007, 20:53 
Neconectat

Membru din: 07 Feb 2007, 02:00
Mesaje: 227
Buna Loredana! Ma bucur sa aud ca iti merge bine pe Timonil Retard.In sfarsit aud si eu de cineva care ia un medicament a carui substanta de baza este Carbamazepina si vrea sa faca un bebe. Eu iau Neurotop Retard ( substanta de baza e tot Carbamazepina) , 1200 mg/zi si m-am hotarat sa am si eu un bebe dupa ani lungi de interdictie din partea unor medici, mai bine zis a unui medic sub a carui observatie am fost ani lungi de zile. Eu am implinit 30 de ani si deja e cam tarzior pt bebe si intretimp au aparut probleme ale aparatului reproducator... asa ca eu acum ma zbat sa rezolv o problema aparuta ulterior... si apoi sper sa raman insarcainata . Noi tot incercam de un am de zile. Epilepsia o am de la varsta de 14 ani ( a aparut dupa prima menstruatie, modificare importanta in corp si mai toate crizele se manifesta in jurul menstruatie lunare).Deci de 16 ma tot indop cu medicamente..., insa nu asta e marea mea problema. Eu am invatat sa traiesc cu epilepsia. Desigur mi-as fi dorit ca oricare dintre voi sa nu fi avut aceasta boala, dar pe de alta parte ii multumesc lui Dumnezeu ca nu sunt mai rau. Exista pe lumea asta multi oamenii mult mai bolnavi si mult mai nefericiti pentru care ne pare rau tuturor. Numai la televizor cate cazuri de nefericiti am vazut... Noi cel putin avem toate membrele , ne miscam, gandim, auzim, vorbim, ..... deci sa fim fericite si sa- i dam slava lui Dumnezeu ca nu suntem mai rau.
Vad ca zici ca ai discutat cu o doctorita obstretician-ginecolog si ca ai si un doctor curant foarte bun. Banuiesc ca i-ai intrebat pe ambii despre efectul Timonilului Retard In timpul sarcinii. Ce ti-au zis ? Ti-au zis ceva de o eventuala scadere a dozei pe timpul sarcinii , sau de schimbarea antiepilecticului in cazul in care vrei un bebe ? Sunt tare curioasa de aceste raspunsuri . Si apropo : tu ce dozaj ai de Timonil ? Si ce varsta ai ? Vad ca tie ti-a aparut boala la 17 ani . De cati ani te lupti cu ea ? Si daca poti zi-mi si mie cum se numeste medicul tau si la ce spital din Bucuresti este ? Hai ca te-am intrebat un milion de lucruri... sper sa nu te obosit pre rau. Sorry !
Te pup si sper sa mai intri pe site si sa imi raspunzi , ca vad ca nu prea ai mai intrat.
Toate cele bune !
P.S. : O sa revin cu un mesaj pt Mara imediat !


Sus
 Profil  
 
 Subiectul mesajului: Re: epilepsie si sarcina ???
MesajScris: 17 Mai 2007, 00:11 
Neconectat

Membru din: 07 Feb 2007, 02:00
Mesaje: 227
Buna Mara ! In sfarsit vad ca exista cineva care scrie mesaje superlungi. Am scris si eu cateva mesaje kilometrice pe la pagina 2, dar am zis ca mai bine mai mai multe si mai scurte ca eu sincera sa fiu m-am cam pierdut in ultimele tale mesaj... Sper sa nu te superi ! Asa cum povestesti tu despre tine ca au incercat pe tine tot felul de medicante, tot asa am fost si eu cobaiul multor neurologi care au incercat pe mine tot felul de tratamente. Ca si pe tine parintii m-au dus la tot felul de doctori, in speranta ca vor da de vreunul care va sti leacul acestei boli... Insa in Romania nici medicii nu sunt chiar toti priceputi in ale epilepsiei..., cat despre oamenii de rand ce sa mai spunem...ca sunt toti speriati si se ingrozesc numai cand aud acest cuvant , dar sa asiste la o criza Grand Mall ... cred ca ar lua-o fuga si n-ar mai vrea sa aiba de-a face cu tine vreodata. Asta e! Aici e si multa incultura sau nestiinta mai bine-zis. De asta majoritatea celor ce sufera de epilepsie ascund faptul au aceasta boala. Trist ! Foarte trist chiar ! Pentru ca se poate intampla sa faci o criza si sa cazi poate si langa o ruda , o cunostinta si nu stie cum sa procedeze , cum sa te ajute intr-un asemenea moment. Eu zic ca e bine sa stie cel putin persoanele langa care traiesti si cu care esti mai tot timpul (aici ma refer si la colegii de serviciu) , pentru a te putea ajuta in caz de urgenta...Insa oamenii din Romania privesc altfel lucrurile si judeca stramb. E trist faptul sa simti ca alor tai le e (era) oarecum rusine cu tine , ca te ascund parca... Nici lor insa nu le usor... Dar nici noi nu suntem de vina , ca nu din vina noastra avem acesta boala , nu e o boala capatata datorita modului in care traim. Si o dau un exemplu sa ma fac inteleasa mai bine. Daca eram alcoolica si faceam ciroza eram eu de vina , dar asa ....
Sunt si eu ca si tine , ca si Mikab dealtfel o fire emotiva , sensibila , nervoasa uneori si perfectionista..., ceea ce e pre a bine ( din cauza asta ma si enervez ).
Cat despre analizele mele pot sa spun ca atata timp cat le-am facut in Romania erau perfecte... Nu se vedea nimic la EEG , nici la CT , insa adevarul s-a vazut la Viena abia (am scris in mesajele anterioare) ...dupa ani lungi de bajbaiala in Romania.
Si eu am avut probleme cu caderea parului de la Depakine sau Convulex . Nu-mi mai amintesc care din ele. Oricum substanata de baza e aceeasi la ambele , numai ca de la unul din ele imi cadea parul ingrozitor de rau. Acum am schimbat tratamentul oricum si nu mai am acesta problema . In prezent iau Neurotop Retard si imi merge bine.
Si eu ca si tine am acesta boala tot de 16 ani de zile .... prima criza s-a manifestat la varsta de 14 ani.
Tu nu ai mai facut nici o criza de cinci ani de zile? Nici criza petit mal ? Zici ca faceai cateodata si 2 crize pe zi. Vorbesti de crize grand mal sau petit mal ?
Cat despre copii ...zici ca nu ai cu cine sa ii faci...??? Ce sa zic ..... Inteleg ca tii la cineva , dar esti mai mult singura... Deci nu esti casatorita ?
Sunt intru-toate de acord cu cele 5 puncte mentionate de tine.
Ma bucur ca acum gandesti pozitiv si ai revenit in forta dupa atatea incercari prin care ai trecut ...
Nu mi-ai zis daca aparitia bolii are legatura cu aparitia primei menstruatii . La mine asa a aparut.
Te pup si iti doresc numai bine .


Sus
 Profil  
 
Afişează mesajele de la anteriorul:  Sortează după  
Scrie un subiect nou Răspunde la subiect  [ 1012 mesaje ]  Du-te la pagina Anterior  1, 2, 3, 4, 5, 6 ... 102  Următorul

Ora este UTC + 2 [ DST ]


Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 0 vizitatori


Nu puteţi scrie subiecte noi în acest forum
Nu puteţi răspunde subiectelor din acest forum
Nu puteţi modifica mesajele dumneavoastră în acest forum
Nu puteţi şterge mesajele dumneavoastră în acest forum

Căutare după: