Loading

Am uitat parola   |   Nu ai cont? Inscrie-te 

Prezentare Confidentialitate

Forum NaturaPlant

NaturaPlant.ro

Discuta si citeste acum despre produse naturiste, cure de slabire, celulita, ejaculare precoce,potenta,sani frumosi si despre multe alte afectiuni.
Acum este 27 Noi 2014, 12:16

Ora este UTC + 2 [ DST ]




Scrie un subiect nou Răspunde la subiect  [ 36 mesaje ]  Du-te la pagina 1, 2, 3, 4  Următorul
Autor Mesaj
 Subiectul mesajului: Cine sufera de atacuri de panica?
MesajScris: 12 Mai 2008, 12:29 
Neconectat

Membru din: 24 Ian 2004, 02:00
Mesaje: 278
Foarte multi ... este cea mai frecventa tulburare de anxietate la ora actuala...
In discutia cu un om care sufera de atacuri de panica ne intalnim cu o istorie de viata predispozanta: situatii si/sau evenimente stresante, relatii de insecuritate, mod de a gandi catastrofic sau cel putin exagerat si o gandire interpretativa in gama negativa. Exista cercetari care arata ca in lipsa unor experiente din copilarie care sa se transforme mai tarziu, spre viata adulta in conflicte psihice, atacurile de panica nu au loc.De ce in copilarie? Pentru ca este perioada in care ne formam in functie de modelele pe care le avem si suntem complet expusi, nu ne putem apara de modelul mediului nostru de viata. De aceea eu as vorbi nu numai despre un tip de om, ci si de o tipologie a campului relational in care se naste, traieste si se dezvolta o persoana.
Haideti sa vedem cum coreleaza factorii biologici, ereditari, cu un mediu relational care faciliteaza insecuritatea:
Un copil se naste intr-un camp de conditii (istoria de dinainte de a se naste), un camp din care rezulta pentru el o iritabilitate neurofiziologica, o anumita sensibilitate, reactioneaza mai usor, mai repede, mai amplu la un anumit tip de stimuli – factorul biologic, asa s-a nascut, se manifesta de timpuriu mai temator – asa e el.
Copil fiind, se teme de situatiile noi si nefamiliare. Parintii, poate anxiosi sau predispusi sa intre în panica (grijulii), ofera prin ei insisi un model si nu faciliteaza copiilor lor capacitatea de a se adapta creativ la mediu, la viata, accentuand natura tematoare a copiilor.
Copilul se simte amenintat si sufocat de comportamentul parintilor si în acelasi timp devine si hiperdependent de ei.
În adolescenta devine dornic sa le faca pe plac si în acelasi timp are resentimente fata de autoritate. Devine rebel si vrea sa se afirme tocmai impotriva parintilor, intrand astfel pe de o parte in conflict cu acestia si pe de alta parte in conflict cu el insusi, caci uneori se simte vinovat si nu accepta asta, se vede neputincios si asta il infurie, dar il si sperie.
La un moment dat, în prima parte a maturitatii se întâmpla ceva ce implica de obicei o figura autoritara (un sef, un sot, o sotie, o soacra, o sarcina de neocolit), care determina un puternic sentiment de furie. Deja predispusi la teama, ei devin foarte speriati de intensitatea sentimentelor lor. Furia este însotita si de un raspuns fizic - batai de inima mai puternice, transpiratie, anxietate - si aceasta atrage dupa sine si o reactie de lupta sau fuga în creier - adica un atac de panica.
Din acest moment intra într-un cerc vicios. Teama de un alt atac conduce la mai multa vulnerabilitate psihologica; aceasta conduce la mai multa teama care poate determina un atac de panica. Dealtfel cei care sufera de atacuri de panica la un moment dat constata intrigati ca isi induc atacul!
Cam asa arata nucleul pe care se construieste povestea personala, cu totul unica din spatele atacurilor de panica.
S-a constatat ca atacul de panica se intalneste mai degraba la persoane care se descriu ca fiind timide si speriate cand erau copii, iar pe parintii lor ii descriu ca fiind sufocanti, critici si exagerati în cererile lor. Foarte multi au probleme mai târziu cu hiperdependenta si teama de autoritate, dezvoltand sentimente de vinovatie si hiperresponsabilitate in fata tendintei de separare si de castigare a propriei autonomii.
Altfel atacul de panica apare consistent, ca si tulburare de anxietate in prima parte a maturitatii, respectiv in jurul varstei de 25 de ani. Din experienta personala in cabinet cu atacurile de panica, am putut constata ca aceasta tulburare fie survine, fie nu ne mai permite sa o trecem cu vederea in jurul varstelor de prag existential: 20 , 30, 40, 50 de ani. Sunt momente cand in sufletul nostru, in mod natural au loc niste reglari care necesita schimbari importante, momente de bilant si de salt care se sprijina pe intreaga experienta de viata si nu de putine ori pe un istoric de familie.
Fiind vorba de un mod particular de a vorbi despre ceva personal, este ultranecesar sa nu ne repezim "sa scapam" de atacul de panica, ci intai sa il ascultam, sa intelegem despre ce anume vrea sa vorbeasca, pentru ca, la fel ca orice alta tulburare, vorbeste despre o realitate interna neconstientizata sau cu neputinta de expus pana in acel moment, ceva ce trebuie ajutat, vindecat. Nu atacul de panica trebuie vindecat, nu boala este personajul principal, cum adesea se crede, ci persoana care sufera. Boala este un ansamblu de simptome, insa persoana le suporta, ea trebuie ajutata. Este impropriu sa spunem ca atacurile de panica se vindeca, in realitate atacurile de panica se ingrijesc. Boala se ingrijeste si persoana se vindeca, asa stau in realitate lucrurile. Reusim sa scapam realmente de atacurile de panica gratie faptului ca intelegem de ce au aparut, de ce in acest fel, de ce acum, de ce noua ni s-a intamplat, catre ce ne indreapta etc. Abia dupa ce mesajul a fost primit, inteles si s-a intervenit adecvat, atacul de panica se remite, pentru ca in procesul de vindecare persoana descopera un limbaj adecvat in locul celui nevrotic. Va reusi sa spuna "ceea ce simt acum este furie si nu mai suport sa ma agresezi cu pretentiile tale" in loc de a tacea si a se sufoca de furie, a simti cum ii bate inima sa-i sparga pieptul de revolta, a-i veni sa stranga de gat pe celalalt si a intepeni de spaima ca "Doamne, ce imi trec prin cap!..." si a i se pune un nod in gat ca tot ce a adunat inauntru nu poate rosti de teama, de rusine, de vinovatie sau "ca sa nu amplifice", pentru ca daca amplifica apare teama lipsei de control. Spunand altfel, atacul de panica este glasul problemei din adancime si a suprima atacul de panica in loc de a-l intelege este ca si cum am lega la gura persoana si nu i-am permite sa isi spuna povestea si astfel sa aduca la suprafata vulnerabilitatea, ce nu poate sau ce nu stie sau ce nu vrea. E ca si cum i-am spune ca nu e normal si nu are dreptul sa sufere, sa o doara, sa fie furioasa, sa se enerveze sa refuze, sa nu ii placa...
Ori in procesul vindecarii persoana descopera intai ce este in spatele atacului de panica, ce nevoi incalcate sunt ascunse acolo si maltratate, apoi intelege cum a ajuns acolo, descopera cai de schimbare, implementeaza strategii personale de ingrijire a propriilor nevoi si dorinte si invata sa comunice intr-un limbaj adecvat cu sine insusi si cu ceilalti. Vindecarea este un proces de ascultare si intelegere, de schimbare si asumare creativa. Vindecarea inseamna transformare. In experienta de cabinet am vazut ca dupa confruntarea cu atacurile de panica nimeni nu redevine cum a fost (in fapt, daca era asa de bine inainte, nu ajungea la atacurile de panica!), ci are loc o transformare, o devenire de sine insusi, fiecare devine el insusi.

Daniela Neagu

Psiholog Clinician Specialist Autonom
Cabinet Individual de Psihologie, Bucuresti
Master in Psihoterapie Analitica
Formare de baza in Consiliere Analitica
Membru Colegiul Psihologilor din Romania
Membru Asociatia Psihologilor din Romania
Membru Asociatia pentru Medicina Sexuala din Romania
Membru Societatea de Psihosomatica Aplicata si Medicina Comportamentala



Sus
 Profil  
 
 Subiectul mesajului: Re: Cine sufera de atacuri de panica?
MesajScris: 23 Mai 2008, 09:10 
Neconectat

Membru din: 23 Mai 2008, 01:00
Mesaje: 2
Aş dori să ştiu daca există substante care luate din greşeală pot provoca tulburări puternice?


Sus
 Profil  
 
 Subiectul mesajului: Re: Cine sufera de atacuri de panica?
MesajScris: 23 Mai 2008, 23:19 
Neconectat

Membru din: 27 Ian 2008, 02:00
Mesaje: 46
Ati sintetizat foarte frumos (si complet) factorii predispozanti d-na psiholog ! M-am gandit si eu adesea..mai ales la primul (vulnerabilitatea mostenita)!
In prezent anxietatea mea este aproape zero, datorita exclusiv dietei, insa mai am simptome (oboseala, somn si dispozitie proaste)! Am fost de curand la psiholog si mi s-a 'diagnosticat' un 'doliu netrait'(de 10 ani)! Intrebare ! Este buna somatoterapia pt asta ?
Multumesc..si va apreciez foarte mult..si demult ! :)
Mesaj modificat de autor pe 23.05.2008


Sus
 Profil  
 
 Subiectul mesajului: Re: Cine sufera de atacuri de panica?
MesajScris: 24 Mai 2008, 09:36 
Neconectat

Membru din: 23 Mai 2008, 01:00
Mesaje: 2
Este foarte adevarat ce a/ti scris , am simtit pe pielea mea aceste lucruri si nu am inteles decat acum la varsta mea ca am probleme si ca trebuie sa ma schimb . In primul rand personalitatea mea sau mai bine zis temperamentul meu este cel care ma expus la acesti factori , cum spune sotul meu , eu sunt vinovata ca am permis aceste fapte sa se intample dar nu intelege ca la varsta de 6/9 ani nu iti dai seama , iar dupa 20 de ani nu mai poti sa traiesti altfel ,asta este modul de viata cu care ai fost invatat . Acum mamica nu intelege ca la varsta mea chiar nu mai am nevoie sa/mi impuna sfaturile ei. Stiu ca nu cafeaua imi produce stari de nervi ci tocmai modul ei de a se purta ma enerveaza . Tot ce sper este sa reusesc sa ma schimb .


Sus
 Profil  
 
 Subiectul mesajului: Re: Cine sufera de atacuri de panica?
MesajScris: 26 Mai 2008, 13:25 
Neconectat

Membru din: 28 Noi 2006, 02:00
Mesaje: 114
incerc sa raspund acum pentru toate intrebarile dinainte:
ma intrebati daca exista substante care luate din greseala pot provoca simtomele atacului de panica. da, exista si exista si substante pe care le luam zilnic si nu din greseala, cafeaua spre exemplu, tutunul inhalat prin fumat sau fumat activ sau pasiv (aici depinde mult si de toleranta si de dispozitia de a accepta sa respiri un astfel de aer, mai ales pentru pasivi). in fiecare caz este vorba de intoxicatie cu substantele respective. uneori sunt accidente, este cazul substantelor toxice, mai ales cele folosite in industria detergentilor, care se inhaleaza sau se gusta (maini contaminate)din greseala (protectia muncii!), nu stiu sa va dau acum un exemplu, dar sunt si detergenti care pot provoca palpitatii puternice si ameteala, greata, stari de lesin si evident de aici se consteleaza gandurile negative, pentru ca in primul moment nu ne dam seama de unde ne e rau, ci doar ca ne este rau, rau de tot. nu e vorba deci de un atac de panica, ci de simptome de intoxicatie care sunt interpretate de creier ca pericol si de aici genereaza starea de alerta pe calea cea mai accesibila, utilizand un model emotional de a face fata deja existent, chiar daca inactiv pana atunci. sunt si medicamente care pot genera atacul de panica. mai specific am sa citez dintr-o carte de specialitate, substante cauzatoare de anxietate si atac de panica: pe de o parte e vorba de intoxicatie cu amfetamine, nitrit de amil, anticolinergice, cafeina, canabis, cocaina, halucinogene, teofilina. pe de alta sevrajul asociat alcoolului, antihipertensivelor, cafeinei, opioidelor, sedativelor hipnotice se poate lasa si cu crize anxioase puternice. in primul caz e vorba de intoxicatie, cantitate primita de organism peste puterea sa de neutralizare, in al doilea caz este vorba de scoaterea din regimul organismului a substantelor cu care se obisnuise sa functioneze, dar care il subminau.
inteleg ca starea dumneavoastra, ati concluzionat, ca nu se datoreaza cafelei, ci mediului relational, in mod special tipului de relatie cu mama. in acest caz este necesar sa apelati la ajutorul unui psiholog care sa va ajute sa introduceti separarea psihologica de mama, diferentierea de mama. nu este suficient sa nu vream sa o mai vedem sau sa ne opunem, acestea sunt comportamente, si atitudini de suprafata, psihologul ne va ajuta sa schimbam in profunzime, in functie de datele personale ale istoriei de viata, in functie de modelul cu totul unic al acelei relatii cu mama. fiind un eveniment care din cate inteleg ca a avut loc in copilarie, foarte probabil a determinat un blocaj si in consecinta o deviere in dezvoltare, in sensul ca s-a mentinut o anumita dependenta de mama (chiar si in sensul ca mama se poate agata de dumneavoastra prin sfaturile pe care incearca sa vi le impuna, nu e vorba de o vina, ci de un model, un mod de actiune care genereaza o perturbare, procesul este inconstient celmai adesea, fiind constienti numai de faptul ca ne deranjeaza ceva sau altceva, insa radacina nu ne e accesibila, imediat si de aceea este nevoie de cateva manevre exploratorii, ca sa ajungem la cheie si acolo sa se produca vindecarea. asadar va recomand sa mergeti la un cabinet psihologic unde sa puteti sa lucrati cu problema dumneavoastra insotita de psiholog sau daca nu va este posibil sa aungeti la un cabinet, puteti incerca sedintele on-line, mai exact pe mess. aveti datele mele de contact la finalul primului articol sau pe pagina psihologului natura plant, tot la finalul articolului. va mai sugerez sa utilizati grupurile terapeutice centrate pe anxietate si atacuri de panica, vor avea loc la finalul lui iunie (28-29 iunie), in Bucuresti, in cadrul Cabinetului Psihologic pe care il conduc.
voi raspunde acum intrebarii despre somatoterapie. nu stiu daca va poate sau nu ajuta, pentru ca in afara de faptul ca simptomele dumneavoastra sunt varful de iceberg al unui doliu neconsumat dupa cum spuneti, nu am alte date despre situatia dumneavoastra. puteti discuta despre eficienta somatoterapiei in cazul dumneavoastra cu psihologul care v-a consultat si care cunoaste situatia mai in profunzime. deasemenea informati-va de pe net cu privire la modalitatile de lucru in somatoterapie si vedeti daca le gasiti potrivite cu felul dumneavoastra de a fi. somatoterapia utilizeaza foarte mult corpul, senzatii, posturi, constientizarea starii corpului si relatia intre stari fizice si stari psihice. se lucreaza in grup sau individual. probabil ca recomandarea spre somatoterapie ati primit-o pentru ca e vorba de o proiectare pe corp a acestui doliu. insa e de vazut care este sensul tulburarii, ea nu are doar o cauza, ci si un sens, un catre ceva nou, catre ceva de schimbat, catre o transformare, pentru ca evenimentele exterioare sunt pretexte pentru activarea a ceva deja existent. doliul ca fenomen psihologic inseamna nu doar pierdere, si obisnuirea cu pierderea, ci mai ales gasirea unui sens, a unui rost pentru acea pierdere si astfel deschiderea unui drum nou in viata noastra, ceva apune si altceva rasare, are loc o transformare. doliul in sine este un fenomen de transformare, de aceea este important sa stim cum sa trecem prin el, sa il intelegem. faptul ca au aparut simptomele cu intensitate indica faptul ca doliul nu doar nu a fost trait, ci nu ati gasit inca un sens , un inteles pentru pierderea suferita. pentru ca tot ce ni se intampla, nu e de fapt intamplator, nu trecem la intamplare prin evenimentele vietii noastre. chiar si pentru ce e natural si logic sau intamplator si irational, exista un dincolo de dimensiunea vizibilasi dincolo daca reusim sa vedem, gasim multe raspunsuri la de ce-uri personale, reusim sa facem legaturi cu sens intre noi si lume, intre evenimente interioare si evenimente exterioare. vindecarea presupune gasirea acestui sens, a raspunsului l intrebarea "ce rost are/a avut pentru mine?"
in concluzie, nu va pot ajuta orientandu-va cu certitudine spre somatoterapie, sunt inca si alte metode terapeutice care va pot ajuta. conteaza insa potrivirea nu atat intre simptom si abordare, cat intre persoana ca intreg, dumneavoastra insiva asa cum va cunoasteti si metoda in care urmeaza sa incepeti procesul de vindecare. in orice caz, puteti solicita terapeutului sa va spuna in ce metoda este format si ce presupune pentru dumneavoastra sa lucrati in aceasta metoda. este un drept la informare al pacientului, pe care de obicei pacientii nu il folosesc.
va doresc multa sanatate si sa auzim de bine! pentru orice ati vrea sa mai intrebati, ma puteti gasi la telefon 0721 233 449.
cu drag, tuturor!
Psih Daniela Neagu


Sus
 Profil  
 
 Subiectul mesajului: Re: Cine sufera de atacuri de panica?
MesajScris: 30 Mai 2008, 13:28 
Neconectat

Membru din: 01 Dec 2005, 02:00
Mesaje: 18
D-na psiholog, in primul mesaj, dvs. vorbeati de o predispozitie a celor care in copilarie au fost timizi, introvertiti, cu parinti grijulii, sufocanti. Eu am avut doua perioade de atacuri de panica, o data pe la 21-22 de ani si apoi la 29 de ani. Am 32 acum si inca ma resimt, dupa 1,5 ani de psihoterapie si tratament cu antidepresive.
Ceea ce nu se potriveste aici este ca eu am fost intotdeauna un copil vesel, deschis, exuberant. Parintii mei nu prea mi-au impus nimic, iar dupa ce s-au despartit, pot spune ca m-am autoeducat. Practic nu a existat o autoritate in viata mea. E drept ca au existat alte evenimente neplacute, dar nu am tinut nimic in mine, mai devreme sau mai tarziu am spus tot. Atunci de ce am ajuns in situatia aceasta? Ajunsesem sa fiu convinsa ca ori voi muri, ori voi inebuni.
Si, foarte interesant, acum am ajuns dintr-o persoana vivace, sociabila, optimista, placuta de majoritate, o persoana inchisa, fara chef, obosita. Prefer singuratatea, activitati care nu implica contactul cu altii sau doar cu cei foarte apropiati. Inainte nu concepeam sa fiu singura, sa nu ies cu prietenii, acum mi se pare o corvoada orice iesire si abia astept sa se termine, sa ajung acasa.
Inainte imi placea sa citesc, acum prefer sa joc jocuri interactive pe computer. In continuare imi plac documentarele, dar in rest m-am schimbat radical. Nu inteleg schimbarea aceasta.


Sus
 Profil  
 
 Subiectul mesajului: Re: Cine sufera de atacuri de panica?
MesajScris: 30 Mai 2008, 15:11 
Neconectat

Membru din: 28 Noi 2006, 02:00
Mesaje: 114
da, ceea ce spuneti despre dumneavoastra nu pare sa indice la suprafata un profil predispozant.cand vorbim de predispozitii insa trebuie sa retinem ca nu e vorba doar de un profil, poate fi o experienta nevindecata, un model de reactie invatat, multe ne pot predispune... trebuie insa sa va spun ca atacurile de panica si schimbari ca cele pe care le acuzati sunt posibile tocmai datorita unor "carlige de dedesupt". ceea ce simtim cand avem atacuri de panica este asemanator simbolic cu ceea ce tot simbolic am trait la un moment dat. o sa folosesc exemplul dumneavoastra cu divortul si o sa il exagerez pentru valoarea explicativa, nu est eneaparat ca asa s-a intamlat la dumneavoastra. asadar atacul de panica vine cu teama de moarte, asta ar insemna viata mea s-a sfarsit, lumea inceteaza, eu sunt exclusa din lume, ce va se intampla peste capul meu. aceleasi trairi, ganduri sentimente, imagini apar intr-o situatia ca cea a divortului trait de un copil. divortul are loc peste capul sau. sigur intelege ce se intampla, dar cu cat est emai mic, cu atat inregistreaza mai nerational pierderea imaginii unitare a familiei, oricum ar fi, divortul este o pierdere pt copil, lumea lui se schimba, el a pierdut lumea unita, acea lume in care erau impreuna inceteaza sa existe. chiar daca la acel moment copilul nu traieste amplu si tulburator situatia, vine un moment cand experienta pierderii se reactiveaza. aceasta pierdere este inregistrata inconstient ca un abuz: "faptul ca se intampla asta, pe mine ma abuzeaza". ma educ sa fac fata abuzului, pe care nu il constientizez, dar vine vremea cand, ca sa merg mai departe, trebuie sa ma uit la ce ma doare, la ce port in spate, la o sarcina p ecare parintii poate au pus-o in spatele meu, ca daca ei se despart eu ar trebui sa nu fiu afectata, ca ei nu au nimic cu mine, e problema lor... sigur ca de multe ori reusim sa ne educam singuri, trebuie sa facem fata cumva, insa asta nu inseamna ca nu am fost afectati. apoi mai este un aspect, lipsa autoritatii in viata noastra este la fel de generatoare de conflicte ca si o autoritate sufocanta. nu va imaginati ca acei copii care au parinti sufocanti sunt nefericiti. eu nu ma refer numai la variantele de "sufocare patologica". sa recunoastem ca uneori grijile exagerate ale unor mame chiar plac copiilor si determina chiar dependenta lor de astfel de griji, penru ca mama devine garantul confortului si sigurantei. la fel lipsa de autoritate poate sa placa intr-o oarecare masura copilului, care resimte asta ca libertate, face ce vrea, este fericit sa nu fie constrans, ce nu stie copilul este ca ramane fara o serie de repere de cele mai multe ori afective, iar educarea priveste o atitudine mai rationala, ce este rational sa faca pentru a se simti mai bine.
ceea ce vreau sa fie retinut este ca autoritatea sau lipsa ei nu est enevoie sa fie extreme pentru a provoca lipsuri sufletesti, care se cer vindecate la varsta adulta cu pretul unor nevroze...
si as vrea deasemenea sa fie retinut, ca in spatele fiecarei tulburari este o poveste strict personala, cu totul unica si aceasta poveste poarta cheia care deschide usa vindecarii.
recomandarea mea pentru dumneavoastra este de a incerca sa abordati problema care va deranjeaza alaturi de un psiholog, in cadrul unor sedinte de consiliere. numai asa veti putea sa vedeti cu claritate ce rost au atacurile de panica, despre ce va vorbesc si ce solicita ele sa faceti pentru a va vindeca. altfel spus va recomand sa va ascultati pentru a va intelege, abia dupa aceea puteti sa interveniti eficient, dar vindecarea intotdeauna incepe cu intelegerea. fie ca faceti acest travalou singura, fie ca faceti acest travaliu insotita de un psiholog, ceea ce va recomand.
orice doriti sa ma mai intrebati, va ascult.
cu bine si sanatate!
Psiholog Daniela Neagu


Sus
 Profil  
 
 Subiectul mesajului: Re: Cine sufera de atacuri de panica?
MesajScris: 31 Mai 2008, 03:31 
Neconectat

Membru din: 31 Mai 2008, 01:00
Mesaje: 1
Buna la toata lumea! Am citit ce a scris d-na psiholog, nu stiu exact unde ma incadrez insa.
Am niste parinti minunati, nu am avut niciodata probleme de socializare, am propria mea familie, o fetita minunata de 4 ani. Am dus o viata fara griji, am avut de toate, nici un doliu dificil, nici un stress.
Locuiesc in Canada de 2 ani si la inceput m-am simtit foarte bine, am muncit un an exact unde mi-am dorit si apoi m-am inscris la universitatea la care am visat. Insa am luat studiile prea mult in serios, invatam zi si noapte, eram prinsa cu treburile casnice in acelasi timp si cu obligatiile fata de sotul si fetita mea. Dupa prima sesiune, am incercat sa ma relaxez dar am constatat ca nu mai reusesc deloc. De 6 luni am muschii incordati, palpitatii, senzatie de sufocare si lipsa de chef si oboseala mereu plus presiune in cap. Am schimbat universitatea, am luat-o mai incet, am mult mai mult timp liber dar starile astea nu au incetat. Sunt zilnice.
Cat am fost in vacanta, o saptamana, mi-a trecut, cum m-am intors, au reinceput.
Mi-am facut absolut toate analizele, am si dureri musculare si intercostale, dar totul a iesit normal. Eu insa ma simt in continuare rau si ma doare sufletul ca nu ma pot ocupa de fetita mea asa cum ar trebui, ma gandesc ca fara sa fiu constienta am trecut o anumita limita de oboseala invatand si acum nu mai pot iesi din starea asta, organismul meu nu se poate relaxa. Am fost la masaje, la spa, la concerte, nimic. Acum incerc sa fac putin sport, poate ma ajuta. Aici e greu sa consulti un psihiatru pentru ca costa foarte mult...deci optiunea asta nu o voi avea cat timp sunt studenta.
Poate imi dati vreun sfat, va rog, ca plang tot timpul, traiesc intr-un loc minunat unde sunt atatea de vazut si de facut si eu nu ma pot bucura de ele...nu ma mai recunosc, m-am schimbat total si asta ma doare foarte tare, eram optimista si vesela si fericita...
Va multumesc mult.


Sus
 Profil  
 
 Subiectul mesajului: Re: Cine sufera de atacuri de panica?
MesajScris: 08 Iul 2008, 01:16 
Neconectat

Membru din: 07 Iul 2008, 01:00
Mesaje: 1
as dori si eu un sfat, am 17 ani si am spasmofilie , doctorii la care m`am dus au spus ca am lipsa da calciu si magneziu ..mi`am facut si analize ..si eram chiar la limita ...acum 3 saptamani m`am simtit groaznic , dintr`o data am simtit ca nu mai pot respira , ca imi inghit limba si nu imi mai simt gatul si in plus am prins un tic nervos "dadeam din cap" asa stiam sigur ca nu imi inghit limba, si plangeam mult fara motiv pur si simplu trebuia sa plang si tremuram,nu puteam sa stau singura in casa imi era foarte frica....senzatiile asta l`am avut aproape 2 saptamani de zile cu tot cu tratamenteul recomandat: calciu lactic si magnerot ..mi s`a spus sa nu ma stresez , sa nu`mi fac nervi , sa nu pun nimic la suflet...multe iaurturi ..oua ...si lapte ...in fine ...totul am crezut ca s`a terminat ..mi s`a spus ca tratamentul trebuie sa`l iau timp de o luna , nu au trecut numa 3 saptamani si eu deja am inceput sa ma simt mai bine ..cand dintr`o data iara m`a apuca ...nu m`am stresat ..nimic ..asa pur si simplu ..as dori si eu un sfat ce as putea sa fac sa ma linistesc sa nu ma mai gandesc la crize ...nu stiu ce sa fac ...cand spun ca imi este bine si asa parca iara ma apuco o criza ..si extraveral a spus doctorul sa iau ...intradevar ma linisteste ..nu stiu ce sa fac ...ma puteti ajuta ? un sfat as dori . si stiu ca, calciul lactic se fixeaza in oase daca stai la soare ..sa mergi la plaja ...nici nu stiu ce sa fac pt ca un doctor mi`a spus sa merg sa stau la plaja iar altul nu ..ce spune`ti sa fac?? va rog frumos astept un raspuns . multumesc


Sus
 Profil  
 
 Subiectul mesajului: Re: Cine sufera de atacuri de panica?
MesajScris: 31 Iul 2008, 00:09 
Neconectat

Membru din: 30 Iul 2008, 01:00
Mesaje: 1
buna seara la toata lumea.ma numesc andrian si am 20 ani.am si eu asa fel de probleme mai bine spus sufar si eu nu stiu cit de tare fata de voi...dar citeodata vad moartea in fata si cred ca e pina aici.mi-e foarte greu cind stiu cind nimeni nu ma intelege si cind apare criza as vrea tare sa fiu acasa -acolo este singurul loc unde ma simt bine.toate acetea au aparut in urma cu 2 ani sub forma de mare disconfort in regiunea cordului...o senzatie de nedescris..am crezut ca mor.am intrat repede in farmacie de unde au chemat ambulanta..mi-au dat niste pastile si mi-am revenit...dar timpu a trecut si eu ma simt inca prost.si asta nu in fiecare zi..aproape.e greu..foarte greu,cine stie ma intelege.as vrea un sfat de la un medic dar sa stiu unde sa ma adresez..sa fiu sigur ca ajuta


Sus
 Profil  
 
Afişează mesajele de la anteriorul:  Sortează după  
Scrie un subiect nou Răspunde la subiect  [ 36 mesaje ]  Du-te la pagina 1, 2, 3, 4  Următorul

Ora este UTC + 2 [ DST ]


Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 0 vizitatori


Nu puteţi scrie subiecte noi în acest forum
Nu puteţi răspunde subiectelor din acest forum
Nu puteţi modifica mesajele dumneavoastră în acest forum
Nu puteţi şterge mesajele dumneavoastră în acest forum

Căutare după: